Sunt unul din grupul Titirez, un oare care Cosmin Moise aterizat cu putin ajutor intr-un cerc al unui domeniu ce imi facea cu ochiul lui ispititor inca de acum 3 ani... publicitatea. Nu sunt nici pe departe un experimentat sau un profi in domeniu. Ceea ce a starnit in mine alipirea de grup a fost dorinta de a face parte dintr-un grup, de a face ceva sau de a spune oricui in fata, ca e extraordinar sa lucrezi in echipa noua. Puterea mecanicista, stereotipurile sau pattern-urile de formare ale unui grup s-au regasit si la noi, dar sub o forma a modelului: grupul sunt eu, ci nu grupul suntem noi. De ce observatia asta? Poate... e intresant sa vedem acum ca realizarea unei idei a fost posibila doar prin coeziunea grupului, prin aceasta deviza nevazuta: eu sunt grupul, o deviza a reusitei americane... sper sa nu fiu injurat, facand referinta sau comparatie cu ei, dar spre deosebire de acest „eu sunt grupul” la noi a avut si rezultat, mai exact gandirea practica a iesit la iveala, nu doar gandirea.
Incep sa ma gandesc ca nevoia unui leader la noi nu e cazul avem unul si inca distribuit..acest „eu”. Fiecare a inceput sa se exprime, sa construiasca pe ideile ce se propuneau , sa poata elimina o oarecare tensiune a personalitatilor puternice se s-au adunat in titirezul asta mic dar puternic. Totusi reactiile mele sunt dintre cele mai pozitive… astept cu nerabdare urmatorul episod.
Suntem totusi un titirez spontan, vesel, romanesc si destept cu multe oglinzi pentru toate tipurile inteligentei umane, pentru tot ce inseamna deschidere, provocare, elan, tinerete si creatie. Nu e o caracterizare exagerat-idealista, e pur si simplu Titirez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu