Titirez NewsPress

2009-05-04T17:35:00.001+03:00

Ciochină Adrian nu mai face parte din echipa Titirez
Ceau

2009-04-28T13:02:00.001+03:00

Advertisingul poate fi descris ca fiind știință de-a capta inteligența umană suficient cât să scoți banii de pe urma ei
Stephen Leacock

end of the road...

2009-04-26T08:17:00.003+03:00

This sucks so freaking much... I'm very disappointed first in me and afterward in my freaking team...
oh well shit can happen when you are expecting it less... Any way... Good Job to those who pass...

10 minute - blogul echipei
594 - blogul echipei
A crapat piticu ' - blogul echipei
Advice - blogul echipei
Little Thoughts - blogul echipei
Mindset - blogul echipei
Moartea Domnului Radulescu
RORSCHACH - blogul echipei
RG&B Creative Lab - blogul echipei
Topolino
Voodoo Advertising - blogul echipei

and now if you excuse me I must... do something

Ultimii 10 pasi inainte de prapastie...

2009-04-23T13:57:00.012+03:00

No, uită-ne la câteva ore înainte de-a ne afișa în fața juriului cu ceea ce am lucrat atâtea seri. Chiar și pe ultima sută de metrii vom efectua un brain-storming în miez de noapte, ca să venim cu ceva nou, ca să dăm pe spate Comisia, atlfel nu prea cred că am putea...Suntem atâtea echipe şi pot fi unii care gândesc ca și noi...!

Baftă... Succes și ne vedem la următorul nivel!!!

De-abia aștept noul brief cu noul client... ioi ca un copil mic, care deschide cadourile de Crăciun...

Succes!!!

PS: Sărut mâna domnului George Hari Popescu pentru că mi-a atras atenţia asupra greșelilor... De abia aștept să-l cunosc în persoană... Îmi cer scuze pentru aceste scăpări.

"Un om deștept rezolvă problema, un om şi mai deștept o evită."

chestii misto pe un site si mai misto

2009-04-23T11:37:00.004+03:00

aici - orhidee phalaenopsis : http://www.inewidea.com/2009/03/30/7328.html

http://www.inewidea.com/2008/04/14/5958.html

http://www.inewidea.com/2009/04/15/7401.html

Andra Simion

Titirez

2009-04-22T12:00:00.003+03:00

Ne chemăm în felul ăsta pentru că aşa suntem. Pentru că de prea multe ori pe-aici, în Ardeal, am fost blagosloviţi cu câte-o urătură genul „Du-te învârtindu-te!”. Aşa că iată-ne, conformându-ne.
Pentru că ne plac şi alte filme, nu doar cele care au cotaţii de la şapte-n sus pe imdb. Pentru că ştim că într-un restaurant primul intră bărbatul, apoi femeia. La idei treaba e pe dos. Dar ne învârtim noi cumva şi-o să vedeţi că nu ameţim de nicio culoare. Pentru că stăm bine la acrobaţii şi avem un echilibru (interior, daaaa?) mai bun decât excelent. Şi, ca să fim şi modeşti: dom'le, dacă nu noi, atunci cine?
P.S. dacă se întreabă cineva, pluralul de la TITIREZ este TT iezi. de aia.

Ratiune, adevar, realitate

2009-04-21T17:21:00.003+03:00

Reflexii fulgurante

Reflexii, iar nu reflecţii. Departe de a fi oglinda în care se oglindeşte adevărul absolut al lui Dumnezeu (ce bine ar fi…), sau măcar adevărul acestei lumi, oglinda mea este doar de uz personal, iar reflexiile ei se întorc tot la ea. Dar să nu fiu înţeles(greşit). Experienţa vieţii este încă posibilă, iar circuitul închis al minţii mele(căci ea este oglinda) este astfel datorită unui defect congenital: am greşit epoca. Nu sunt un romantic, dar mă simt desprins şi intrus, asemănător eroilor călătoriilor în timp din cărţile de science-fiction. Sunt sigur că nu m-aş fi potrivit nici unei epoci, iar aceasta nu din cauza lor, ci din frivolitatea mea, produs tipic al acestei lumi. A nu crede în adevăr, nici măcar în existenţa lui, te duce pe calea pierzaniei: scepticism, nihilism, iar apoi cinism.

Singura posibilitate de a continua să fii este jocul substituirilor. La fel ca şi idolul din colaje, substituirea poate să aleagă orice, fără discriminări, căci fără adevăr, nici una dintre posibilităţi nu este mai falsă sau mai de dorit decât cealaltă. Poate de aceea îmi este permisă călătoria prin timp, călătoria printre posibilităţi. Astfel, demiurg al incongruenţelor pe care mi le fabric, îmi displace stabilitatea unor trăiri imersate în adevăr. Punctul culminant îl reprezintă imaginea întoarsă din oglindă, niciodată identică cu reprezentarea originală, prin urmare intrată în tărâmul unei veşnice înşelăciuni de sine.
Însă posibilitatea trăirii vieţii rezidă chiar şi într-un astfel de circuit închis în sine. Nici piramidală, nici măcar liniară, experienţa unei astfel de fiinţe este arbitrară, fără formă şi inconsistentă. Viaţa se poate adapta oricărei creaţii ale sale, indiferent de „informităţile” sale. Anomalie sau anormalitate, cine poate să decidă?

Locaş non-spaţial şi lipsit de formă al unui suflet fulgurant, cine mai poate acorda credit unei astfel de monstruozităţi? Soarele platonician s-ar ascunde după nori dacă ar trebui să lumineze un astfel de chip. Fără adevăr sau părăsit de el? Nu mai contează. Eroarea ororii a fost deja făcută. Fariseii să acuze. Dar sunt deja prea multe farafastâcuri. Poate că trăim în adevăr şi nu ne-a fost dat niciodată să avem o căutare încununată de o găsire.
Privirea ochiului vede întotdeauna mai puţin decât cecitatea fizică a minţii. Da, oglinda este oarbă şi numai o privire pregătită anterior ştie ce poate vedea. Să rezişti şocului unei inversiuni reflectate este mai dificil decât pare. Stângul devine dreptul, dreptul este stângul, tu devine el, cel oglindit, iar acesta nu-ţi seamănă deloc în compoziţie, totul este pe dos. După care te întrebi dacă tu eşti tu sau tu eşti el. Fluturele a visat că este om, sau omul a visat că este fluture? Interogator şi interogat, nu poţi răspunde sincer. Întotdeauna rezidă o fărâmă de „poate că…”. Nu putem fi nici unitari şi nici multipli fără să ne dăunăm. Încorsetat în „nici una, nici cealaltă” sunt inconsistent conştient.

Fiecare epocă îşi are propriul adevăr. Oare adevărul acestei epoci este că nu există adevăr? Chiar şi aşa, am greşit timpul. Scepticismul lui „acum”este presupus raţional şi este un rezultat al exerciţiilor de dinainte întru iluminare. Ce poate fi mai detestabil decât ipocrizia cuiva care neagă adevărul dar afirmă adevărul poziţiei sale? Cât de primitiv!

Nu afirm nimic. Frumuseţea limbii române constă în posibilitatea gramaticală a dublei negaţii care nu este supusă regulilor logice. Ce amfibolii minunate.
Stavroghin(Demonii): el nu crede că crede atunci când crede şi crede că el crede când nu crede. S-ar putea să cad şi eu într-o astfel de capcană dostoievskiană. Nevrotic al negaţiei, nevrotic al afirmaţiei şi suficient de fragmentar cât să mă confund cu reflexiile fulgurante ale vreunei oglinzi proprii sau împrumutate(de la idolul din colaje).
Silogismele îşi caută concluzia mimată printre dinţi. Uneori parcă fiecare propoziţie este o concluzie, o chemare la proces şi la judecată. Un circ veşnic închis unde totul este o mascaradă discursivă între clovni. În oglindă, dacă nu altceva, nasul îţi rămâne mereu în acelaşi loc; şi la fel de roşu.

Invocaţia continuă a rătăcirii acoperă sunetul re-descoperirilor. Falsa ta imagine detestă originalul. Vrei să-ţi smulgi capul de pe umeri şi să termini cu preocupările tale ludice. Homo ludens este prea serios, singurul hohot de râs este al oglinzii, dar şi acela înveninat. Duelul care nu era duel nu are nici un câştigător. Oglinda este spartă în final, iar cioburile torturează de zeci de ori mai puternic. Cioburi şi un nebun. Ultima concluzie a silogismului.

Cosmin Moise

Olimpiadele comunicarii

2009-04-21T16:36:00.009+03:00

Sunt unul din grupul Titirez, un oare care Cosmin Moise aterizat cu putin ajutor intr-un cerc al unui domeniu ce imi facea cu ochiul lui ispititor inca de acum 3 ani... publicitatea. Nu sunt nici pe departe un experimentat sau un profi in domeniu. Ceea ce a starnit in mine alipirea de grup a fost dorinta de a face parte dintr-un grup, de a face ceva sau de a spune oricui in fata, ca e extraordinar sa lucrezi in echipa noua. Puterea mecanicista, stereotipurile sau pattern-urile de formare ale unui grup s-au regasit si la noi, dar sub o forma a modelului: grupul sunt eu, ci nu grupul suntem noi. De ce observatia asta? Poate... e intresant sa vedem acum ca realizarea unei idei a fost posibila doar prin coeziunea grupului, prin aceasta deviza nevazuta: eu sunt grupul, o deviza a reusitei americane... sper sa nu fiu injurat, facand referinta sau comparatie cu ei, dar spre deosebire de acest „eu sunt grupul” la noi a avut si rezultat, mai exact gandirea practica a iesit la iveala, nu doar gandirea.

Incep sa ma gandesc ca nevoia unui leader la noi nu e cazul avem unul si inca distribuit..acest „eu”. Fiecare a inceput sa se exprime, sa construiasca pe ideile ce se propuneau , sa poata elimina o oarecare tensiune a personalitatilor puternice se s-au adunat in titirezul asta mic dar puternic. Totusi reactiile mele sunt dintre cele mai pozitive… astept cu nerabdare urmatorul episod.

Suntem totusi un titirez spontan, vesel, romanesc si destept cu multe oglinzi pentru toate tipurile inteligentei umane, pentru tot ce inseamna deschidere, provocare, elan, tinerete si creatie. Nu e o caracterizare exagerat-idealista, e pur si simplu Titirez.

Plenty of water and more fruits

2009-04-21T10:39:00.007+03:00

O completare mica la ... the tip of the day: DON'T FORGET TO EAT FRUITS! :d

Poza e de pe flickr.com

Andra Simion

Exemple

2009-04-20T13:20:00.009+03:00

Un mod de-a promova tradiţia... foarte tare... Apropo Hristos a Înviat! Poză făcută în Suceava! Ca fapt divers...
şi evident Romania: Huge Easter egg of Suceava enters Guinness Book records

Bucharest, April 19 /Agerpres/ - The World Academy Records representatives homologated a 7.25 meter high Easter egg made in Suceava municipality (north eastern Romania) measuring 4.6 meters in diameter and weighing 1,800 kg, as the biggest painted egg of the world.

The egg will bear a plate writing ‘the biggest Easter Egg of the World'.

Plates will be nailed all over the city to show the way to the Guinness Book giant egg.

PAŞTE FERICIT!!!

Am intrat in competitie cu noi insine

2009-04-20T13:18:00.005+03:00

Eu...cel putin asta simt (eu = Andra Simion, ca sa nu scriu cum e trecut in acte si cum nu-mi place mie - Alexandra - ihhh ->neinspirati parintii :)))

La ce ma refer? In cateva fraze, participarea la Olimpiadele comunicarii (Echipa TITIREZ) presupune:
- perseverenta si imaginatie
- o conversatie mai ampla care se reduce la multe schimburi de idei, pe care povestea din spatele lor le transforma in emotii
- cooperare, un proces de invatare
- stare de spirit pozitiva, pro-activa ( starea de spirit conteaza mult :D)
- "operatiunea" de a te implica, de a face un lucru diferit
- toleranta fata de ideile celorlalti
- climatul de incredere care se instaureaza (la noi -treptat, cu fiecare etapa in plus) in relatia cu membrii echipei
- o nou usa deschisa
- satisfacerea curiozitatii: ceea ce stiu si ceea ce pot invata

Semneaza:
ZANA LIPICI - cea cu initiativa si cu efortul de selectare a oamenilor pentru OC (pe baza unui mesaj postat pe grupul Masterului de Publicitate). Un experiment care incepe sa-mi placa tot mai mult si prin care ma schimb fara sa fiu silita s-o fac.

Membru nr. 5...

2009-04-17T09:41:00.014+03:00

Ciochină, Adrian Ciochină... Mă prezint la raport... membru numărul 5 din echipa Titirez.

Motivul pentru care m-am vârât în astă competiţie este unul destul de simplu: Curiozitatea şi spiritul competitiv m-au determinat mereu să fac lucruri ciudate... şi de foarte multe ori mă trezeam că fac activităţi mai mult sau mai puţin străine de aria mea de experienţe. Ce-mi doresc de la astă competiţie? Să creştem cu echipa în ochii Juriului şi să parcurgem mai multe etape din Olimpiadă. Sperăm să fie o experienţă interesantă pentru noi

ECHIPA TITIREZ? O echipă tânără, cu potenţial, care a pornit de ideia complementarităţii membrilor săi. A fost greu pentru că nu ne cunoşteam, nu ştiam ce poate fiecare dintre noi, dar cred că am reuşit să creionăm un început. Trebui să continuăm, nu este uşor (a mea părere...) trebui să profităm la maxim de ceea ce putem oferi...

Olimpiadele Comunicării? O competiţie. No comment că încă sunt la început! Este prima mea participare la o Olimpiadă a Comunicării, voi reveni cu amănunte după...

Ciochină Adrian
OVer und Ut!

Brain Storming... de-a dreptul furtună...

2009-04-16T00:37:00.007+03:00

Frunză verde-ardelenească
Care nu stă trepidează
Noi, cinci supertititrezi,
Când ne vezi, serioşi ne crezi
Şi chiar suntem, dar un pic
Ca de restul, cum sa zic
Numai şotii şi-alte chestii
Flexibili ca nişte trestii
Verzi, albastre, lila, gri,
Orice creşte pe câmpii.
Acu, pe bune, harnici foc

Că la treabă nu-i doar joc
Stăm ok la-mpins vagoane,
La ce-i tare n-avem toane,
Adică la publicităţi,
Ozeneuri de tipi creţi.
E clar, rupem rime,
Mai-mai să nu facem crime
Că la gură stăm grozav
Doar stăm pe-un titirez grozav!

Ca orice echipă care se respectă ar trebui să aibă o descriere în versuri... Beton nu-i aşa?

Ultimele

2009-04-15T14:10:00.005+03:00

Ultimele completari
ultimele comentarii,
ultimele detalii,
ultimele despicari ale ideilor in patru,
ultimele discutii pe mess,
ultimele poze,
ultimele ore
...pana la inscriere

Zana Lipici :D

Grăiesc deci trăiesc

2009-04-15T14:06:00.000+03:00

Nu de foarte mult am fost ales să fac parte din Echipa Titirez... Mă simt Onorat şi în acelaşi timp mă sperie faptul că nu îi cunosc pe aceşti oamenii... dar asta e... experienţă nouă...
Vă urez bine aţi venit la Titirez NewsPress